Tolo ne arata in acelasi spirit justitiar cu care ne-a obisnuit de ceva vreme incoace, cum sta treaba cu banii pentru gala de box a lui Bute. Si nu in articol, ci in comentarii. Ca deh, nu e etic din punct de vedere jurnalistic sa dai cu biciul. Dar in comentarii, Tolo se transfigureaza si poate zice ca nu e de acord cu banii care se pierd pe astfel de evenimente.
Si nu pot sa nu remarc si spun: DLAF-ul vine la sesizare/reclamatie. De ce nu ne spui si cine a depus sesizarea. Eu banuiesc niste jurnalisti, carora Udrea le sta ca un ghimpe in coaste. (a se nota: nu am nicio afinitate fata de ea). E doar asa… o banuiala de-a mea…
Un lucru este cert: Romania post-revolutionara este un fel de Gica-Contra. Daca nu se face ceva … “incompetentilor, n-ati fost in stare sa faceti cutare lucru!” Daca se face … “aaa, ati facut invarteli” sau “ati bagat bani in ceva nefolositor”! Asta nu este o atitudine constructiva. Niciodata. Nicio societate nu s-a dezvoltat pe baza unei astfel de atitudini. Chiar daca s-au facut greseli, acel lucru a contat in dezvoltarea societatii. Evolutia nu vine numai ca o consecinta a perfectionismului. Cum spun batranii: “se invata si din greseli”.
Vin si intreb: de ce n-a avut nimeni curajul sa-l traga de urechi pe conducatorul suprem inainte de 89, daca tot avem asa mult sange in instalatie?
La noi, democratia este foarte prost inteleasa si oricine ar veni la conducerea unui minister va putea gasi intotdeauna adversari si contestatari. Sa nu uitam ca nici opozitia nu voteaza legile bune, doar de-a dracu’. Ca sa nu ii dea satisfactie puterii. Deci nu este vorba despre moralitate, ci despre un joc idiot intre cele doua parti, joc ce nu se va sfarsi niciodata. Si peste toate astea, vine presa “bine intentionata” si baga bete in roate, doar de dragul de-a se fali cu tiraje/audiente si de a i se recunoaste puterea in stat.
Imi pare ca este un fel de trauma, asta cu a lovi in oricine face ceva. E ca atunci cand iei o data un pumn pe la spate si apoi toata viata stai in garda si lovesti orice trece pe langa tine. Traumele astea pot fi rezolvate. Sa lasam niste oameni bine scoliti in presa sa faca presa sportiva/sociala/politica si sugerez jurnalistilor traumatizati sa faca pamflet, documentaristica, travel … d’astea mai pentru linistea creierului.
Hai sa mai si laudam ce e de laudat sau sa facem si putin bine.
Uite, iti sugerez eu un posibil subiect de luat in carca si de dezbatut pana in panzele albe: sustinerea unor grupe de sportivi de varste mici. Ia subiectul si bate-te cu ministerele. Fa-le rost de bani copiilor prin aceleasi metode fair-jurnalistice prin care pui la pamant pe toata lumea care greseste. In scris. Incearca sa nu mai dai vina pe ceva/cineva. Incearca sa faci acel ceva sa produca bine. Nu lasa bunul spirit jurnalistic revolutionar sa se iroseasca in scandaluri. Fa-l sa faca BINE.
Haide, ca poti!
{ 2 comments… read them below or add one }
Are dreptate. Sa se faca totul corect. O fi prea mult?
aici e paradoxul, Dan. S-a facut totul corect, da-i pute lu’ dom’ Tolo. ca el este justitiarul anti-pdl numarul 1.
Sa cercetam adanc si sa vedem esentialul